Franța are cele mai mari șanse teoretice de a trece de faza grupelor, fiind greu de crezut că se poate încurca în fața Ecuadorului și Hodurasului, echipe cu experiență limitată. Elvețienii sunt capabili de orice și de aici intervine jocul hazardului, echipele americane fiind totuși apte de a depăși prin impetuoazitate și creativitate o echipă în transformare.

 

Componența grupei: Elveția, Ecuador, Franța, Honduras

 

Programul meciurilor:

15 iunie: Elveţia - Ecuador, la Brasilia, 19:00

15 iunie: Franţa - Honduras, la Porto Alegre, 22:00

20 iunie: Elveţia - Franţa, la Salvador, 23:00

21 iunie: Honduras - Ecuador, la Curitiba, 01:00

25 iunie: Honduras - Elveţia, la Manaus, 23:00

25 iunie: Ecuador - Franţa, la Rio de Janeiro, 23:00

 

Elveția: Surprize, surprize

O selecționată ce nu are multe amintiri plăcute de la turneele finale de campionat mondial, Elveția a stabilit cea mai importantă performanță la ediția 1954, desfășurată pe teren propriu. Atunci vecinii austrieci le barau drumul în sferturi după un meci de poveste: după ce au condus cu 3-0 cu trei goluri marcate în 4 minute, austriecii au întors scorul la 5-3 în numai 10 minute. Ultimele participări au adus rezultate contradictorii. În 2006, Elveția termina pe primul loc în fața Franței într-o grupă din care mai făceau parte Coreea de Sud și Togo, pentru ca apoi să fie eliminată la penalty-uri de Ucraina. Patru ani mai târziu iese din faza grupelor, fiind depășită la limită de Spania și Chile și bifând un meci nul contra actualilor parteneri din grupă, Honduras. Învingători ai grupei E de calificare a preliminariilor europene, Elveția condusă de pe margine de Ottmar Hitzfeld se bazează pe aportul ofensiv adus de Gokhan Inler (Napoli) și Xherdan Shaqiri (Bayern Munich). Este o națională capabilă de rezultate surpriză, așa cum a fost în campania recent încheiată când la patru zile distanță a încheiat 4-4 pe teren propriu cu Islanda și apoi a învins 2-0 în deplasarea din Norvegia.

Participări la CM: 9

Titluri: 0

Poziție în clasamentul FIFA: 8

Palmares contra celorlalte echipe din grupă:

-  Ecuador – nu s-au întâlnit

-  Franța – 12 victorii, 9 meciuri egale, 15 înfrângeri

-  Honduras – 1 meci egal

Lotul:

Portari: Diego Benaglio (VfL Wolfsburg), Roman Burki (Grasshopper Zurich), Yann Sommer (FC Basel)

Fundaşi: Steve von Bergen (Young Boys Berna), Johannes Djourou (Hamburger SV), Michael Lang (Grasshopper Zurich), Stephan Lichsteiner (Juventus Torino), Ricardo Rodriguez (VfL Wolfsburg), Fabian Schar (FC Basel), Philippe Senderos (FC Valencia), Reto Ziegler (Sassuolo)

Mijlocaşi: Tranquillo Barnetta (Eintracht Frankfurt), Valon Behrami (SSC Napoli), Blerim Dzemaili (SSC Napoli), Gelson Fernandes (SC Freiburg), Gokhan Inler (SSC Napoli), Xherdan Shaqiri (Bayern Munchen), Valentin Stocker (FC Basel)

Atacanţi: Josip Drmici (FC Nurnberg), Mario Gavranovici (FC Zurich), Admir Mehmedi (SC Freiburg), Haris Seferovici (Real Sociedad), Granit Xhaqa (Borussia Monchengladbach)

Antrenor: Ottmar Hitzfeld

 

Ecuador: Experiență limitată

Ecuador este, la această ediție braziliană, reprezentanta Americii de Sud cu cele mai puține prezențe în turneele finale de campionat mondial. Cele două participări anterioare s-au petrecut în 2002, când victoria contra Croației nu i-a ajutat să obțină mai mult într-o grupă din care au mers mai departe Mexic și Italia, și în 2006, când au fost eliminați de Anglia în optimi, după ce au trecut de grupe grație unei victorii contra Poloniei. La această ediție a preliminariilor CONMEBOL, Ecuador a reușit clasarea pe locul 4 în urma Argentinei, Colombiei și selecționatei statului Chile, în fața Uruguay-ului, ceea ce reprezintă în sine o performanță. Antonio Valencia, jucătorul lui Manchester United, și Christian Noboa de la Dinamo Moscova sunt jucători mai cunoscuți din lotul convocat de Reinaldo Rueda, însă Edison Mendez de la Independiente Santa Fe și Joao Rojas, atacantul lui Cruz Azul, sunt văzuți de specialiști ca elemente-cheie în angrenajul ecuadorian.

Participări la CM: 2

Titluri: 0

Poziție în clasamentul FIFA: 28

Palmares contra celorlalte echipe din grupă:

-  Elveția – nu s-au întâlnit

-  Franța – 1 înfrângere

-  Honduras – 4 victorii, 6 meciuri egale, 3 înfrângeri

Lotul:

Portari: Maximo Banguera (Barcelona), Adrian Bone (El Nacional), Alexander Dominguez (Liga de Quito)

Fundaşi: Frickson Erazo (Flamengo), Jorge Guagua, Oscar Bagui, Gabriel Achilier (toţi Emelec), Juan Carlos Paredes (Barcelona), Walter Ayovi (Pachuca)

Mijlocaşi: Segundo Castillo (Al-Hilal), Carlos Gruezo (VfB Stuttgart), Renato Ibarra (Vitesse Arnhem), Christian Noboa (Dinamo Moscova), Luis Saritama (Barcelona), Antonio Valencia (Manchester United), Edison Mendez (Independiente Santa Fe), Fidel Martinez (Tijuana)

Atacanţi: Joao Rojas (Cruz Azul), Felipe Caicedo (Al-Jazira), Jefferson Montero (Morelia), Jaime Ayovi (Tijuana), Enner Valencia (Pachuca), Michael Arroyo (Atlante)

Antrenor: Reinaldo Rueda

 

Franța: Amestec de tinerețe și experiență

”Les Bleus” au avut o evoluție alternantă la ultimele ediții ale turneelor finale. Dacă în 1998 ridicau trofeul deasupra capului pe teren propriu după un parcurs entuziasmant terminat cu o finală de poveste cu Brazilia, în 2002 dezamăgesc teribil după ce pierd în grupe în fața Senegalului și Danemarcei și remizează cu Uruguay, prea puțin pentru a putea trece de grupe. În Germania, în 2006, loteria penalty-urilor le fură trofeul de sub nas într-o finală plină de tensiune cu Italia (remember Zizou?), iar ediția sud-africană este una de uitat pentru francezi, mai ales datorită conflictelor din interiorul lotului, ce au afectat performanța, cu numai un egal cu același Uruguay. Este de urmărit modul în care Didier Deschamps va reuși să gestioneze relația acestor grupuri interne pe parcursul participării în Brazilia. Grupa de foc în care i-au aruncat sorții pentru campania de calificare i-a găsit la final pe locul secund după Spania, ceea ce i-a trimis la baraj. Prima manșă a dublei cu Ucraina i-a pus pe gânduri pe suporteri, însă în meciul retur de pe teren propriu au reușit să întoarcă handicapul de două goluri din tur și să câștige cu 3-0. Deschamps a pregătit pentru aventura din Brazilia un lot în care tinerețea se combină cu experiența, Ribery și Benzema urmând a pune umărul alături de Pogba și Antoine Griezmann pentru a duce ”Les Bleus” către fazele superioare ale competiției.

Participări la CM: 13

Titluri: 1

Poziție în clasamentul FIFA: 16

Palmares contra celorlalte echipe din grupă:

-  Elveția – 15 victorii, 9 meciuri egale, 12 înfrângeri

-  Ecuador – 1 victorie

-  Honduras – nu s-au întâlnit

Lotul:

Portari: Hugo Lloris (Tottenham Hotspur), Stéphane Ruffier (AS Saint-Etienne), Mickaël Landreau (Bastia);

Fundaşi: Mathieu Debuchy (Newcastle United), Lucas Digne (Paris Saint-Germain), Patrice Evra (Manchester United), Laurent Koscielny (Arsenal Londra), Eliaquim Mangala (FC Porto), Bacary Sagna (Arsenal Londra), Mamadou Sakho (FC Liverpool), Raphaël Varane (Real Madrid);

Mijlocaşi: Yohan Cabaye (Paris Saint-Germain), Clément Grenier (Olympique Lyon), Blaise Matuidi (Paris Saint-Germain), Paul Pogba (Juventus Torino), Rio Mavuba (Lille OSC), Moussa Sissoko (Newcastle United), Mathieu Valbuena (Olympique Marseille), Franck Ribéry (Bayern Munchen);

Atacanţi: Karim Benzema (Real Madrid), Olivier Giroud (Arsenal Londra), Antoine Griezmann (Real Sociedad), Loic Rémy (Newcastle United)

Antrenor: Didier Deschamps

 

Honduras: O echipă cu potențial

Selecționata Hondurasului este cunoscută mai mult pentru declanșarea conflictului armat dintre Honduras și El Salvador ca urmare a eliminării acesteia de către echipa salvadoriană, decât pentru performanțele fotbalistice. Cu doar două prezențe în turneele finale  în 1982 și în 2010, hondurienii nu au reușit să depășească faza grupelor. În Spania `82 au reușit un egal nesperat contra formației gazdă, chiar la primul meci al lor la un campionat mondial. A urmat o nouă remiză contra Irlandei de Nord, însă un penalty al iugoslavilor în minutul 88 al ultimei întâlniri le-a pus capăt viselor. În urmă cu patru ani, în Africa de Sud, au acumulat un singur punct, în meciul contra Elveției. Calificată de pe locul 3 al preliminariilor CONCACAF, după SUA și Costa Rica, echipa Hondurasului se bazează pe jucători care evoluează în Anglia, Spania și Statele Unite. Wilson Palacios și Carlo Costly par a fi jucătorii care au un cuvânt de spus în exprimarea tactică a echipei conduse de pe margine de Luis Fernando Suarez.

Participări la CM: 2

Titluri: 0

Poziție în clasamentul FIFA: 30

Palmares contra celorlalte echipe din grupă:

-  Elveția – 1 meci egal

-  Ecuador – 3 victorii, 6 meciuri egale, 4 înfrângeri

-  Franța – nu s-au întâlnit

Lotul:

Portari: Noel Valladares, Donis Escober (Olimpia), Luis Lopez (Real Espana)

Fundaşi: Edder Delgado (Real Espana), Maynor Figueroa (Hull City), Victor Bernardez (San Jose/SUA), Emilio Izaguirre (Celtic Glasgow), Osman Chavez (Qingdao Jonoon), Juan Carlos Garcia (Wigan), Brayan Beckeles (Olimpia), Juan Pablo Montes (Motagua)

Mijlocaşi: Boniek Garcia (Houston Dynamo), Andy Najar (Anderlecht), Roger Espinoza (Wigan), Wilson Palacios (Stoke City), Marvin Chavez (Colorado Rapids), Jorge Claros (Motagua), Luis Garrido (Olimpia), Mario Martinez (Real Espana)

Atacanţi: Jerry Bengtson (New England), Jerry Palacios (Alajuelense/Costa Rica), Carlo Costly (Real Espana), Rony Martinez (Real Sociedad)

Antrenor: Luis Fernando Suarez