Gabriel Cânu îl are alături de el în această săptămână pe Adrian Iencsi, actualul selecționer al echipei naționale U20, dar și dublu câștigător al Diviziei A, al Cupei României și Supercupei României cu Rapid București. Acesta a vorbit despre amintirile sale din cariera de fotbalist, apropierea de suporteri, de experiențele sale în campionatele străine în care a jucat, dar și de cariera sa de antrenor și modelele care-l inspiră.

Despre cea mai frumoasă amintire din cariera de fotbalist

Clar, campionatul câștigat în sezonul 98/99, cea mai frumoasă amintire și așa va rămâne toată viața. Am devenit matematic campioni în ultima etapă, pe Giulești, contra echipei Universitatea Craiova, 1-0, gol înscris de mine. A fost o atmosferă fantastică pe care nu o s-o uit niciodată. Mi-aduc aminte că imediat după finalul partidei au intrat foarte mulți suporteri pe teren și tricoul meu de joc i l-am dăruit fostului mare fotbalist Sandu Neagu. Bineînțeles că mi-am păstrat medalia, dar tricoul i l-am dăruit unui om care m-a susținut foarte mult de când am venit pe Giulești.

Despre revenirea la Rapid din 2009 după 4 an 

Am revenit la Rapid într-un context în care eu mi-am dorit foarte mult sa evoluez în Austria, fiind țara mea preferată. Mi s-a îndeplinit această dorință, am semnat pe un an de zile, și după 6 luni m-au contactat cei de la Rapid. Atunci era o perioadă foarte grea: probleme cu banii, cu condițiile, nu prea exista mâncare, apă la club. Am fost rugat să revin și bineînțeles că am renunțat la contractul din Austria și am revenit la Rapid. Și mă bucur foarte mult că am făcut-o. Un alt moment frumos din cariera mea a fost când am îmbrăcat din nou tricoul alb-vișiniu. Acel sentiment este unul special. Nu-mi venea să cred că eu joc din nou pentru Rapid și am suporterii aproape de mine.

Despre ce îl inspiră din stilul de antrenorat al lui Mircea Lucescu

Mă inspiră simplitatea pe care o avea. Vorbea foarte simplu și pe înțeles, este un foarte bun pedagog, să nu credeți că nea Mircea este un filosof. Vorbea foarte simplu și foarte direct, te făcea să înțelegi exact ce își dorea de la tine. Eu cred că asta am remarcat în primul rând la dânsul. Modul lui de lucru era unul foarte simplu. Ce lucram tehnic, tactic, înțelegeam foarte rapid, și chiar a și spus : 'O sa ajungeți să faceți antrenamentele singuri, eu doar să vă urmăresc'. Ținea foarte mult la capitolul imagine, orice detaliu era bine pus la punct.

Despre alte modele de antrenori pe care le are

Cred că am învățat foarte multe de la Neluțu Sabău, a fost ultimul antrenor din cariera mea de fotbalist, la Târgu Mureș. Și acum susțin că el este unul dintre, dacă nu cel mai bun antrenor din campionatul nostru. Drept dovadă că a revenit după câțiva ani și ce a făcut la U Cluj într-o perioadă foarte scurtă este de apreciat. Am învățat meserie de la el, un om foarte bine organizat. Exigent, bineînțeles, cere maxim de la jucător. Ține foarte mult la lucrul tehnic, mai ales când lucram foarte mult individual cu mingea la picior, exercițiile de pasare, exercițiul tactic. Îți explica înainte de antrenament, dup-aia pregătirea meciului, ședința din ziua meciului, foarte decis, vorbea și înțelegeai. Am rămas plăcut impresionat la vremea respectivă și am început să-mi iau notițe cu toate antrenamentele pe care le făceam cu Neluțu Sabău și am început și eu să le pun în aplicare. Deci el poate fi un antrenor model pentru mine.

Despre ce a însemnat pentru el experiența de antrenor în Liga a 3-a, la Sighetu Marmației 

Experiența de la Sighetu Marmației a fost cea mai mare provocare, dar și cea mai mare reușită a mea. Era o echipă nou-promovată, venită din Liga a 4-a, nu cu condiții foarte bune. Am acceptat propunerea asta, mi-a fost foarte greu sa plec la o asemenea distanță, dar m-am dus acolo. Mulți dintre jucători erau cei care veniseră din liga a 4-a, erau mulți jucători foarte tineri. A fost o ambiție personală de nedescris să scot tot ce e mai bun din acea echipă. Și am reușit într-un final să păstrez echipa în liga a 3-a. Au fost foarte multe momente în care nu am dormit nopțile, nu-mi doream ca echipa să retrogradeze. Mă gândeam la antrenamente, la partea de motivație, i-am considerat pe băieți ca pe copiii mei.

Despre cele mai emoționante mesaje primite de la suporteri

Întotdeauna mesajele cele mai emoționante erau când vedeam suporterii plângând și își exprimau suferința, vulnerabilitățile în momentele în care noi pierdeam. Făceau sacrificii foarte mari, mergeau în deplasări, își neglijau familiile și atunci când noi pierdeam, ei sufereau foarte mult. Eu când îmi vedeam suporterii plângând, sufeream poate mai mult decât ei. De când am venit pe Giulești am simțit că trebuie să joc pentru suporteri, simțeam asta din toată inima. Îmi doream foarte mult ca la finalul partidelor să mă uit în tribună și să văd suporterii fericiți.

Despre ce a apreciat cel mai mult la campionatul Rusiei, unde a jucat pentru Spartak Moscova

Era un campionat mult mai puternic fizic decât cel din România. Foarte mulți jucători internaționali și stăteau foarte bine fizic, toți erau foarte bine clădiți. La Spartak Moscova erau aduși la echipă doar jucători care evoluau la echipele lor naționale. Cred că această experiență cu foarte mulți jucători internaționali foarte buni a fost una foarte utilă pentru mine. Am apreciat foarte mult mentalitatea clubului Spartak Moscova și atmosfera din campionatul Rusiei. Fiecare meci se juca la o intensitate foarte mare.

Despre aventura sa în Cipru, la Apollon Limassol

Acum, dar și după ce am plecat de acolo, suna foarte frumos. În timp mi-am dat seama că nu m-am gândit foarte bine. Eram spre finalul carierei, ce-i drept. Încă eram familiarizat cu echipa națională, mai așteptam oferte. Am refuzat în primă fază oferta celor de la Apollon Limassol, și după ceva timp, nemaivenind ofertele așteptate, am acceptat oferta lor. Chiar eu am fost cel care a zis că vreau sa semnez pe un an de zile. Dup-aia, când mi-am dat seama cât de frumos este, și o echipă cu condiții foarte bune de lucru, un oraș foarte frumos, o climă foarte bună, mai ales pentru copii - copiii mei erau mici - mi-am dat seama că am făcut o prostie că nu am semnat pe mai mulți ani. Erau foarte interesați de mine și cred că dacă aș fi cerut să semnez pe 3 ani, aș fi putut. A fost o viață frumoasă la Limassol.

„Fotbalul: povestea mea” este difuzată sâmbătă la ora 17:45 și în reluare duminică la ora 18:15, la Eurosport 1. Fiecare ediție este apoi disponibilă și pe HBO Max.