Valeriu Toma, primul roman membru al World Rugby Judicial Panel (Grupul Judiciar al World Rugby) și traducătorul „Legilor Jocului” in limba romana si pentru site-ul World Rugby, a prezentat pe larg ultima modificare de regulament ce a intervenit asupra Legii 8 – marcarea punctelor.

Vechea variantă:
8.2. O încercare este marcată atunci cînd un jucător atacant:
a. Culcă primul balonul în terenul de țintă advers sau face un atins la pămînt, balonul luînd contact și cu stîlpul de țintă advers sau cu perna de protecție a acestuia.
devine:
a. Culcă primul balonul în terenul de țintă advers.

„Raționamentul aflat la baza acestei modificări este dictat de același principiu care a declanșat multe dintre măsurile aplicate în ultimii ani, inclusiv cele care au condus la înăsprirea, atît în, cît și în afara cîmpului de joc, a sancțiunilor pentru antijoc: principiul siguranței jucătorilor.

Cum stîlpii de țintă, precum și pernele de protecție atașate acestora, fac parte din terenul de țintă, culcarea balonului în contact simultan cu solul și cu perna de protecție a unui stîlp de țintă de către un jucător aflat în atac, echivala, pînă de curînd, cu marcarea unei încercări, chiar dacă balonul nu era în contact propriu-zis cu linia de țintă sau cu terenul de țintă.
Însă, de-a lungul timpului, dimensiunea pernelor de protecție din jurul stîlpilor de țintă a crescut. Legea 1.7 prevede că “atunci cînd pe stîlpii de ţintă sînt ataşate perne de protecţie, distanţa dintre linia de ţintă şi marginea exterioară a pernelor este de maximum 0,3 metri.” Forma secțiunii majorității pernelor de protecție este aproximativ pătrată, iar cei mai mulți producători de material sportiv folosesc acum la maximum de acești 30 de cm, prin urmare marginile anterioară și posterioară ale pernei de protecție se află mult în cîmpul de joc și în terenul de țintă.
Acest fapt creează o problemă reală pentru jucătorii din apărare, care, în cazul unor aglomerări în proximitatea liniei de țintă, sînt constrînși să se poziționeze în spatele acesteia (linia de țintă devine linie de ofsaid pentru apărători în cazul în care “conturul” ruckului a atins sau a depășit linia de țintă). World Rugby a exemplificat situații din unele meciuri recente, în care jucătorii din apărare au ridicat de la sol sau chiar au îndepărtat pernele de protecție pentru a încerca să prevină marcarea unei încercări. Această practică este, în mod evident, de natură să prejudicieze siguranța jucătorilor.
În consecință, Grupul de Revizuire a Legilor din cadrul World Rugby, a decis să elimine prevederea legală care permitea marcarea unei încercări în acest mod. Pentru marcarea unei încercări, va fi de acum necesar un contact nemijlocit al balonului cu linia sau cu terenul de țintă.

Un alt aspect care decurge din această modificare poate fi, de asemenea, benefic pentru joc. Se spune că nu există reguli sau recomandări precise pentru poziționarea arbitrilor în diverse situații de joc, aceasta variind in funcție de contextul fazei respective și de preferințele fiecărui arbitru. Totuși, în practica arbitrală, intervin unele automatisme, testate prin rutină de-a lungul timpului, care funcționează rezonabil în majoritatea cazurilor. Unul dintre acestea presupune ca, în situația unui atac prelungit al înaintării în proximitatea liniei de țintă, cu ruck-uri și pick-and-go-uri succesive, arbitrul să intre în terenul de țintă atunci cînd “simte” că marcarea unei încercări este foarte probabilă, pentru a privi “din față” culcarea balonului. Dacă însă faza se desfășoară în apropierea unui stîlp de țintă, o astfel de poziționare, în contextul vechilor prevederi legale, poate să fie o soluție greșită, deoarece lățimea de minimum 70 cm a pernei de protecție poate foarte ușor să obtureze cîmpul vizual al arbitrului chiar în momentul decisiv al culcării balonului la baza pernei de protecție. Desigur, într-o astfel de situație ar putea să ajute contribuția arbitrilor asistenți și a arbitrului video (TMO), însă există suficiente exemple de comunicare deficitară sau de lipsă a TMO-ului la competiții de un nivel ridicat. Este probabil ca Florin Surugiu să-și amintească cu frustrare o astfel de fază dintr-un meci crucial al României, din primăvara lui 2018. Cert este că, odată cu prezenta modificare a Legii, arbitrii vor scăpa de o potențială problemă, fiind degrevați de un proces decizional delicat și dificil.

Interesant este totuși că, odată cu acestă modificare, World Rugby a decis să păstreze, cel puțin deocamdată, conținutul legii 21.9:
Legea 21.9: Dacă un jucător apărător culcă balonul, acesta luînd contact și cu stîlpul de țintă sau cu perna de protecție a acestuia, rezultatul acestei acțiuni este un atins la pămînt.”, a explicat Valeriu Toma.

sursa: frr.ro